Bucharest&Iashington
luni, 9 noiembrie 2009
joi, 5 noiembrie 2009
Adevarata frumusete a inimii
Într-o zi, un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să se laude cu frumuseţea inimii sale. Nu după multă vreme, în jurul lui s-a strâns o mare mulţime de oameni să vadă şi să se minuneze. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisură. Nu încăpea îndoială, nu văzuseră o inimă mai frumoasă. Tânărul era foarte mândru de inima lui…
Dar a apărut un bătrânel care s-a învârtit puţin în jurul lui, apoi a rostit ca pentru sine:
- Mda, oarecum…
Intrigaţi, şi tânărul şi fanii lui i-au spus:
- Cum aşa, oarecum…? Ce, ştii vreo inimă mai frumoasă?
Bătrânul a arătat-o pe a sa. Era o inimă puternică, dar era plină de cicatrice, locuri unde bucăti din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau exact, colturoasă pe alocuri… Mai mult, din loc în loc îi lipseau bucăţi intregi, lăsând să se vadă răni încă deschise…
- Poate fi asta o inimă mai frumoasă?, îşi şopteau oamenii. Tânărul râdea în gura mare de pretenţia bătrânului cum că ar avea o inimă mai altfel… Dupa ce a examinat atent inima bătrânului, i-a spus râzând:
- Cred ca glumeşti, mosnege. Priveşte la inima mea - este perfectă! Pe când a ta este toată o rană, numai durere!
- Da, a spus blând bătrânelul. Inima ta arată perfect, dar n-aş da inima mea pe a ta. Fiecare cicatrice pe care o vezi reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea - aşa sunt eu, rup o bucată din inima mea şi o dau omului de lângă mine, care adesea îmi dă în schimb o bucată din inima lui, care se potriveşte mai mult sau mai puţin în locul rămas gol în inima mea. Nimeni nu măsoară la milimetru, rămân margini colţuroase, dar pe care eu le preţuiesc nespus de mult… Îmi amintesc de dragostea pe care am împărtăşit-o cu cel de lângă mine. Uneori am dăruit bucaţi din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucăţică din inima lor. Acestea sunt rănile deschise pe care le vezi, găurile negre ale iubirii… Păstrez locurile astea, că s-ar putea ca într-o zi să se răzgândească şi să se întoarcă la mine… Să-mi umple locurile goale cu bucăti din inimile lor… Nu asta ar trebui să fie adevărata frumuseţe a inimii? a încheiat zâmbind uşor bătrânul.
Tânărul a rămas tăcut, cu o lacrimă în colţul ochiului. S-a apropiat timid de bătrânel, a rupt o bucată din inima lui perfectă şi i-a întins-o cu mâinile tremurând. Bătrânul i-a primit bucata pe care a pus-o pe inima lui. A rupt apoi o bucată din inima brazdată de cicatrice şi a pus-o pe inima tânărului. Se potrivea, dar nu perfect, marginile erau cam colţuroase. Dar câtă fericire era acolo! Tânărul şi-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată, fiindcă în ea pulsa dragoste din inima celuilalt. Cei doi s-au îmbrăţişat, şi-au zâmbit şi au pornit împreună la drum.
Ai împărţit vreodată cu alţii inima ta?
duminică, 1 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)